Tu ce faci ca sa te mentii in forma?

Eu credeam despre mine ca sunt o persoana activa care, prin felul de a fi si prin activitatile mai mult sau mai putin zilnice reuseste sa se mentina in forma. Asta pana am vazut poza alaturata. Si care poza, trebuie sa recunosc, m-a facut un pic invidioasa pe domnisoara din imagine. Nu ca as arata mai rau decat ea, din acest punct de vedere nu pot sa fiu decat multumita pentru ca am fost inzestrata cu un corp frumos, dupa parerea mea. Si a lui deopotriva. Dar uite ce ferma e pielea pe domnisoara din fotografie si ce luminoasa ii este pielea. De fapt cred ca acesta este elementul care imi lipseste mie, exercitiul lucrat la sala. Altfel eu sunt multumita de mine, subtirica, ‘naltuta, draguta. Si mai fac si sport pe deasupra.

Bine, nu iti imagina ca cine stie ce activitati sportive. In cele mai multe cazuri bicicleta. In cele care mai raman pana la un asa zis total, alergari. Ambele, prin parc. De cele mai multe ori, cu Steffi-el. In altele, cu cativa prieteni care ne insotesc. Singura – as zice ca niciodata. Chiar, nu imi aduc aminte sa fi iesit vreodata singura afara, si-apoi, de ce as face-o? Sa nu pot vorbi cu nimeni, sa ma fluiere baietasii si sa ma latre cainii? As putea trage concluzia iesirile mele sportive sunt dependente de barbatul meu. Poate, dar cred ca asa este mai bine pentru toti.

In fine, revenind la bicicleta, din ce mi-am dat seama efortul este concentrat pe partea de jos a corpului, muschii de la picioare fiind cei mai solicitati. Mai sus, as spune ca nimic. Nu vad sa aiba vreo contributie la abdomen iar despre maini nici nu poate fi vorba. Alergarile pe aleile din parcuri lucreaza cam in acelasi fel, picioare si iarasi picioare.

Ce sa fac atunci? Sa ma indrept catre sala? Cred ca asta este solutia. Problema e ca Steffi-el nu este foarte dornic sa intre pe usa unui astfel de stabiliment. Ba ca nu are nevoie, ba ca nu-i trebuie, ba ca sa nu se lase tentat de prafurile pe care le iau baietii cu muschi de-a gata. Si in mare masura ii dau dreptate. Iar singura iarasi, parca nu m-as duce. Cu fetele imi raman aerobicul si sariturile cangurului care ma aduc la aceeasi situatie in care picioarele sunt cele care trag efortul, nu mainile. Imi mai ramane o solutie, pe care omul meu tocmai mi-o arunca cu un zambet pe fata: sa ma apuc sa fac flotari. De parca as putea sa le fac.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *