Scufundarea in neantul sinelui

Intr-un articol din editia online a ziarului Adevarul, domnul Andrei Plesu povesteste o scena al carei martor a fost, intr-un cabinet medical, cu un baietel de 7-8 ani, venit ca si domnul Plesu la medic pentru consultatie sau tratament (dansul nu a specificat ce fel de cabinet era, desi presupun ca nu prea putea fi vorba de altceva decat de un cabinet stomatologic, altfel ce ramura medicala ar putea aduce in acelasi timp in acelasi cabinet un copil si un adult; iar daca am dreptate, oare ce probleme are domnul Plesu: implant dentar, detartraj, aparat dentar?), baietel care imediat ce si-a gasit loc pe scaunul destinat asteptarii, si-a scos din buzunar un smartphone pentru a se cufunda intr-o activitate solitara, nu Solitaire:

Comunica ceva pe „Facebook”? Se angaja în energice jocuri electronice? Fapt e că, din clipa în care a intrat „în dialog” cu telefonul, copilul a apucat pe o orbită cu totul străină de lumea din jur. Privea halucinat, lovit, brusc, de un autism irepresibil, ecranul din mîna lui stîngă şi zburda, agil, cu degetele mîinii drepte, pe suprafaţa lui luminoasă. Era „branşat”, dar singur. Nu vorbea cu nimeni (nici cu maică-sa), nu punea întrebări, nu privea în jur, nu vedea oameni şi obiecte, nu percepea nimic din ce se petrecea în preajma lui.
(copy-paste cu citarea sursei)

Recunoasteti personajul? Eu da, il vad din ce in ce mai des in autobuz, la metrou, chiar si la pizza sau la cafenea, chiar si atunci cand e inconjurat de cunoscuti, ce sa mai vorbesc de oameni cu care nu are nicio legatura. E un sindrom care se raspandeste cu repeziciune si ii afecteaza in primul rand pe tineri si copii. Adultii la varsta a doua, a treia, rezista cu brio, au alte probleme care le innegureaza gandurile, facandu-i sa se uite in gol. Tinerii trecuti de studentie parca mai tresar inca la vazul unui mesaj primit pe WhatsApp si o idee de a schimba ruta catre casa cu una catre o berarie in Centrul Vechi. Dar liceenii si copiii de scoala gimnaziala, chiar si cei de primara cum a constatat domnul Plesu, sunt parca loviti in moalele capului, parca sunt supti prin acel ecran de cate-o aplicatie care ii osteneste mental alergandu-i printre tot felul de obstacole.

Nu sunt impotriva jocurilor sau socializarii prin intermediul telefonului dar de la reprize cu rol de destindere pana la pierderea constiintei de sine din mediul in care se afla mi se pare o distanta prea mare. Ma intreb: oare copilului meu i-as lua/da un smartphone la aceasta varsta de 7-8 ani? Personal cred ca nu. Ma gandesc ca poate fi o modalitate facila de a ne gasi in momente in care suntem departe unul de celalalt, de exemplu la scoala, poate are o problema si astfel are nevoie de mine. Dar l-as lasa sa instaleze toate jocurile astea care te scot din universul oamenilor? Cred ca nu. Sper sa rezist tentatiei. Cea mai simpla varianta pe care o vad e sa aleg o oferta pentru un device ceva mai slab, telefoane second hand sau telefoane resigilate sunt o gramada, gandindu-ma ca un astfel de echipament poate nu tine la jocurile zilei de astazi. Dar tableta? Cred ca intra in aceeasi discutie, desi tablete resigilate sau tablete second hand suna cumva nenatural.

Nu-mi place cand ii vad pe altii ca scriu cu vb in loc de vorbim, k in loc de ca, exemple pe care le da si domnul Andrei Plesu, eu inca rezist acestei pseudo-normalitati adolescentine in fata careia nu avem curaj, poate nici rabdare, sa facem nimic, sa o corectam cumva, catva, cat ne-ar mai fi permis.

Ma intristeaza comunicarea prin text, o prefer pe cea vocala, fie ea si prin telefon daca tot nu mai avem timp sa ne vedem cu cei dragi. Ma intristeaza cufundarea sinonima cu pierderea capacitatii de percepere a mediului inconjurator de care dau dovada pustii. Ma intristeaza concentrarea atentiei lor asupra lucrurilor superficiale. Ei sunt cei care daca nu de-acum, in scurt timp cu siguranta vor avea nevoie de meditatii la matematica, meditatii la romana, obisnuindu-se ca intreaga viata sa fie asistati de oameni mai capabili decat ei.

Domnule Andrei Plesu, facem parte din generatii diferite dar vedem aceeasi dezagregare a societatii in care traim.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Let's see, are you robot or human? * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.