Scaunul lui Gauguin

Scaunul lui GauguinBanal, nu-i asa? E doar un scaun. Din-acela vechi cum se gaseau pe vremuri in casele bunicilor, cu forme rotunde, elegante, dar vechi si nepotrivit cu imaginea pe care noi o avem acum despre obiectele de mobilier. Si totusi, nu este un scaun oarecare, este scaunul lui Gauguin, acel Paul Gauguin al carui nume incepe sa-ti para cunoscut. Pictorul francez care a trait intre 1848 si 1903 si despre care se stie ca o perioada de vreme a fost cel mai bun si mai apropiat prieten al altui nume de vaza al artei, nimeni altul decat Vincent Van Gogh (1853 – 1890). De altfel tabloul acestui scaun a fost realizat chiar de Vincent Van Gogh in anul 1888. Bine, originalul aflat in acest moment la Muzeul Van Gogh din Amsterdam este mult mai complex si mai frumos, reproducerea aici de fata fiind doar un exercitiu de week-end pentru mine.

Van Gogh se mutase la Arles, in sudul Frantei, in februarie 1888, si gasise un apartament de inchiriat cu 4 camere in Piata Lamartine numarul 2. In cele patru camere pictorul se gandea sa gazduiasca alti artisti asemeni lui, sa creeze o asociere, o comunitate de artisti la el acasa. Intr-o scrisoare catre fratele sau Theo, Vincent scria de altfel: „Intotdeauna mi s-a parut anormal ca pictorii sa locuiasca singuri. Pierzi timpul daca stai izolat… Odata ajuns pictor, ori treci de partea nebunilor, ori de cea a celor instariti; o cana cu lapte costa un franc, o paine – doi franci iar tablourile nu se vand. Iata de ce trebuie sa stam in grup, asa cum faceau calugarii antici”.

In cele din urma casuta lui Van Gogh avea sa il gazduiasca doar pe Paul Gauguin, timp de doua luni. Inainte de sosirea acestuia, Van Gogh avea sa mobileze intreaga casa, cat isi permitea: „un pat din nuc si un altul din lemn alb, care va fi al meu si pe care il voi picta mai tarziu”, scaune, mese, tot ce le-ar fi trebuit pentru o cat mai usoara convietuire artistica. La parterul casei fiind atelierul, la etaj camerele de odihna, decorate cu o multime de tablouri ale pictorului. Cu mobila adusa si urcata chinuit pe scara ingusta, caci pe vremea aceea nu aparuse inca conceptul de firma de mutari.

Scaunul lui Gauguin, sau Scaunul gol cum mai este cunoscut acest tablou, avea sa fie pictat in decembrie 1888, spre sfarsitul sederii acestuia in casa lui Van Gogh. Daca inceputurile convietuirii lor fusesera rodnice din punct de vedere artistic, relatia avea sa se deterioreze din cauza firilor lor total opuse: Van Gogh era vulcanic, Gauguin fierbea in interior; Van Gogh era un om dezordonat, in timp ce Gauguin era meticulos. Iar Van Gogh se apropia usor-usor de acea perioada a vietii caracterizata de tulburari de personalitate si accese de nebunie. In final intreaga casa avea sa ramana goala, celebrul pictor alegand sa se interneze intr-un azil din Saint-Rémy-de-Provence unde avea sa-si petreaca ultimele luni de viata.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *