M-am indragostit de aceasta bucatica de rai pentru un mic-dejun perfect. Pentru asa ceva nici n-as avea vreo problema sa duc mancarea pana acolo in fiecare dimineata si sa duc vesela inapoi de fiecare data. Bine, mai putin in zilele ploioase. Dar daca e frumos afara cred ca e superb sa iei micul dejun intr-un asemenea cadru, pe bancute, inconjurat de verdeata, si este atat de multa! Cu mult lemn care da si ideea de traditional, de vechi, de original. Superb.
Locul ideal pentru mic-dejun perfect
Bancuta din lemn cu pernute mi se pare de-a dreptul ireala. Cu dambul acela de verdeata in spate, sa stii ca este acolo la cativa centimetri in spatele tau, parca ai fi rezemat de natura. Cine stie ce peisaj or fi avand la dispozitie cei care ar sta pe ea. Iar scaunele acelea joase din ratan, si mai si, cu fata spre dambul inverzit, ca si cum ai fi intr-o oaza in mijlocul orasului.
Nu mai zic nimic de masutele joase care te fac sa te apleci ca sa iti iei cele trebuincioase, fara sa iti obtureze nimic din imaginea celui care iti sta in fata si cu care te parlamentezi. Asa de joase, atat de late in acelasi timp, incat sa apropie, in egala masura sa tina la distanta, parca precum intr-o scena protocolara. Si din nou verdeata de jur imprejur este fascinanta.
Nici nu pot sa ma gandesc ce as da ca sa pot trai intr-o asemenea curticica, daca astfel poate fi numita. Bani? Fara numar, desi ma gandesc ca totul tine de aranjament. Si bineinteles de spatiul disponibil caci daca spatiu nu este, cum sa amenajezi spatiu corect pentru un mic-dejun perfect? Cei care locuiesc acolo sunt niste norocosi, cred, si sper sa simta si ei acelasi lucru. Presupun ca nu este usoara intretinerea unui astfel de coltisor dar cred ca merita cu varf si indesat. E ireala, de-a dreptul ireala. Mi-as invita prietenii si prietenele sa luam micul dejun aici, sa ne simtim bine, sa petrecem un timp minunat impreuna. Un mic-dejun perfect.