Dormitorul copilului meu

dormitorAtunci cand o sa am un copil, asa mi-ar placea sa arate dormitorul lui. Sau al ei. Acum este un pic cam devreme ca sa ma gandesc ce mi-as dori sa am, un baietel sau fetita, dar sunt sigura ca in ceea ce priveste dormitorul, asa mi-ar placea sa arate. Bine, nu in primii ani de viata cand in mod evident, nu are nevoie de birou. Poate mai incolo, in ultimul an de gradinita, anii de scoala… Imi place foarte mult cum arata acest dacor, tie, iti place?

Imi place pentru ca este mare, si mi-ar dori ca baietelul sau fetita mea sa aiba o camera cat mai incapatoare. Imi place de asemenea ca intra multa lumina de afara desi fereastra se afla intr-un colt al camerei. Mie mi-ar placea sa ma trezesc cu lumina soarelui inundandu-mi fata dimineata, nu sunt dintr-aceia care ar trage obloanele doar ca sa nu vada lumina intrand din-afara. Apoi gandindu-ma la pozitionarea biroului, lumina ar veni din stanga, adica asa cum ne-au invatat pe noi cand eram mici si asa cum pica lumina si in salile de clasa din toate scolile.

Ai putea spune ca griul de pe pereti ar putea fi o problema dar uite ca oricat de gri ar fi, incaperea este totusi luminoasa. Presupun ca si din cauza faptului ca este un gri cu modele care transforma peretii intr-unii vii, nicidecum unii terni, cum s-ar intampla in cazul unei culori uniforme de-a lungul si de-a inaltimea lor, de asemenea un rol important cred ca-l are si tavanul alb. Apoi, daca ar mai fi inca o fereastra in stanga camerei, cu atat mai multa lumina ar intra si ar lumina totul.

Stiu, o sa ma intrebi ce ma fac daca cel mic sau cea mica si-ar dori o alta culoare? Sunt sigura ca i-as oferi-o. Am exemplul unei prietene care, atunci cand si-au zugravit casa, l-au intrebat pe baietelul lor ce culoare isi doreste. Si nu doar la el in dormitor ci chiar in sufragerie. Iar atunci cand cel mic a zis verde, verzi la fata s-au facut si ei si peretii. Adica l-au ascultat. Verdele ales insa a fost unul pal, foarte deschis, foarte placut vederii. Impacand pe toata lumea. Deci, probabil ca am ajunge si noi la un consens. Pe pereti, tablouri canvas, am vazut ca oricum sunt foarte la moda in aceasta perioada, intr-un colt acolo un aparat de aer conditionat care sa nu incurce vizual, pe birou o pusculita porcusor in care sa-si stranga banutii proprii iar in dulap o cutiuta in care sa-si pastreze dintisorii de lapte adusi de la cabinetul stomatologic atunci cand va fi cazul.

Patul mi se pare si el ideal, nici atat de lat incat sa ocupe prea mult din camera, nici unul foarte mic. Tot de la prietena mea am invatat ca la Ikea au niste paturi care pot creste odata cu copiii. Adica la inceput il asamblezi pe masura lui, apoi, pe masura ce se inalta, tragi cumva de pat, il insurubezi in alte locuri decat la inceput si devine mai mare. Probabil ca este genul de pat care iese din el insusi, ca un melc. Podeaua, parchet bineinteles, usor de intretinut, usor de curatat, depinzand de cantitatea de jucarii imprastiate pe el. Desi sper au, sa fie ordonat, sau ordonata. Speranta pe care cred ca o au toate mamele, pana se dovedeste daca le este implinita sau nu.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *