Cu copiii la mare

Sa incep cu un Brrr, sa nu incep cu el, mi-e teama ca daca o sa scriu ceea ce imi trece prin cap o sa va supar pe aceia dintre voi care aveti copii. Ei bine, as vrea sa nu va suparati pe mine, nu de alta dar ati trecut si voi prin perioada in care nu ati avut copii, eu chiar sunt in acea perioada si stiu ca o sa-mi vina si mie randul. Pana atunci insa incerc sa pun in practica sfaturile a doua familii de prieteni care au copiii si care mi-au spus sa ma distrez, sa ne distram cat de mult putem inainte sa apara copilul sau copiii. Caci dupa aceea se schimba toate prioritatile, iar activitatile curente devin doar dorinte. Asa incat si vara aceasta o sa mergem la mare, in doi, sau mai multi daca prindem si alte cupluri care sa ne insoteasca, o sa stam bineinteles intr-un hotel in care vor fi si familii cu copii, ne vom balaci intr-o piscina in care vor fi si copii, vom auzi, caci de ascultat nu cred ca o sa ne stea capul sa-i ascultam, deci vom auzi strigate, tipete de copii, unele placute, altele mai putin dorite de noi care ne invartim inca in zona a douazeci de ani.

Cel mai mult imi plac hotelurile care au doua piscine: una pentru adulti, cea adanca, si una pentru copii, cea micuta. Problemele apar in momentul in care copiii ajung la concluzia ca piscina mica este prea mica si brusc vor sa treaca la urmatorul nivel, adica piscina mare, unde ne vom gasi noi, bineinteles. Si da-i navala peste noi, cu pustile lor care improasca apa, cu saltelele lor gonflabile cu care se plimba in lung si-n lat dand peste adultii care inoata ori pus si simplu stau imbratisati in apa, cu baloanele lor umflate pe care le ia adierea de vant ca sa ti le dea in cap. Si bineinteles cu parintii care le incurajeaza toate aceste activitati atat de inocente, atat de dragalase. Lor.

Lesne de imaginat, nu-mi trebuie piscina doar pentru mine sau doar pentru noi. Dar chiar nu pot copiii sa stea la piscina lor? Uite-i si pe cei din imagine, ce bine se simt, ce veseli sunt, poate mai putin baietelul din partea dreapta, plesnind apa cu picioarele. O distractie pe cinste pentru ei. Daca esti pe langa ei, te improasca cu apa. N-ar fi o problema, oricum esti in apa, aceasta este rolul ei, sa te ude si sa te stropeasca, e ca si cum ar ploua si te bagi asumat sub picaturile de apa. Dar si atunci cand te afli pe marginea piscinei, pe sezlong, cade apa pe tine intr-o fericire. Si nici nu poti sa le spui ceva, doar n-o sa le strici fericirea micutilor. De-asta nu-mi place sa merg la mare cu copiii altora.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *