Am vazut poza aceasta cu banca in gradina si m-a dus cu gandul la gradina visurilor mele. Visurilor pentru ca acum locuim intr-un apartament, la mare inaltime deasupra solului, intr-un bloc bineinteles. Visul, pe termen lung, dau cine stie, daca o sa fie pe termen scurt sau mediu chiar nu ma deranjeaza, in definitiv pe cine ar deranja, visul fiind deci sa am o casuta, chiar si spre marginea orasului, cu o gradina, fie si gradinita, in care totul sa fie verde de jur imprejur, inclusiv gardul despartitor sa fie acoperit de plante care sa ma izoleze de asfaltul si betonul orasului, sa ma transpuna in micul meu coltisor de rai.
Cam ca in poza de mai sus, in ceea ce priveste verdeata. Tot asa, cu flori, fie ele plantate in pamant sau crescute in ghiveciuri sau stropitori, cred ca mi-as face o gradina chiar frumoasa dupa gusturile mele. Dar doar in ceea ce priveste verdeata.
Banca in gradina si alte accesorii
Bancuta, trebuie sa recunosc, nu-mi place. Motivul fiind unul destul de simplu: pentru ca e prea mica. Ok, este suficienta pentru doi oameni iar noi suntem chiar doi. Dar poate in momentul cand vom avea gradina nu vom mai fi doar doi. Sau poate eu si bebe vom fi pe banca, taticul urmand sa ne faca poze, nu-i asa? In fine, mi-ar placea sa stau intinsa ca sa citesc o carte iar pentru aceasta bancuta este mult prea mica.
As prefera un balansoar. Bineinteles, acesta ar fi mult mai mare in ceea ce priveste spatiul ocupat dar si beneficiile sunt multiple. S-ar gasi in mijlocul aceluiasi rai personal. S-ar misca cu mine ori cu noi, ne-am putea da in balansoar. Apoi ar fi si acoperit, conditia esentiala ca sa poti citi sub soarele unui pranz de week-end, de exemplu. Sau sub o ploaie marunta si linistita.
As merge desculta prin iarba, as savura miresmele florilor noastre, m-as imbata cu spectacolul vizual pe care deja mi-l imaginez. As avea grija de ele, le-as curata si le-as considera prietenele mele. Ce mult mi-ar placea o astfel de gradina, fie ea cat de mica. Tu nu ti-ai dori sa ai asa ceva?